Sindromul broaștei fierte | Mecanismul prin care abuzul devine tolerabil în timp!

sindromul broastei fierte

Sindromul broaștei fierte | Mecanismul prin care abuzul devine tolerabil în timp este un articol prin intermediul căruia explic:

  • cum ajungem să devenim victimele abuzurilor emoționale, psihice și/sau fizice;
  • de ce ajungem să tolerăm abuzul;
  • și de ce unii oamenii aleg să aibă un comportament abuziv, de ce unii oameni sunt abuzatori;

Sindromul broaștei fierte | Cum ajungem să devenim victimele abuzurilor emoționale, psihice și/sau fizice?

La această întrebare pot răspunde cel mai bine dacă vă împărtășesc un experiment realizat în secolul al IX-lea, care a condus la stabilirea teoriei cu numele: „sindromul broaștei fierte”.

Când o broască vie este pusă într-o oală cu apă clocotită primul ei instinct va fi să sară pentru a-și salva viața. Fiind șocul atât de mare, instinctul de supraviețuire pe care broasca îl are o determină să fugă din clocotul pericolului iminent.

Când o broască vie este pusă într-o oală cu apă rece care începe să se încălzească treptat, progresiv ca intensitate, brosca va sta liniștită și se va adapta temperaturii apei. Când apa va atinge punctul de fierbere, broasca va fi incapabilă să mai sară din oală deoarece și-a consumat întreaga energie, vitalitate și forță în procesul de adaptare. Așadar, broasca va muri.

Același lucru ni se întâmplă și nouă, oamenilor! Și noi, oamenii, acționăm și reacționăm exact ca broasca fiartă. Dacă nu simțim pericolul, nu luăm măsuri. Atunci când abuzatorul te prinde în plasa lui progresiv, forța noastră de împotrivire este slăbită, instinctul de supraviețuire adoarme! Dacă nu ne împotrivim la timp, încă de la primele semne, ajungem să nu ne mai împotrivim deloc și să înghițim exact ceea ce ni se servește pe tavă.

Sindromul broaștei fierte | De ce ajungem să tolerăm abuzul?

Abuzatorii nu sunt niciodată agresivi, șocanți sau violenți din prima clipă. Totul începe să se petreacă progresiv. La început abuzatorul este răspunsul tuturor visurilor și dorințelor noastre. Este omul care ne seduce, ne cucerește și se poartă cu noi exact așa cum ne-am dorit mereu. El este prințul pe cal alb pe care l-am așteptat o viață. Întreaga poveste de iubire pare ca în povești. Totul pare prea frumos ca să fie adevărat și… chiar este prea frumos ca să fie adevărat… și constant!

Cu timpul apar disensiunile între parteneri. Apar conflictele. Apar acele viziuni diferite. Abuzatorul vine în relație cu niște traume și frici. Odată ce aceste traume sunt activate de către anumite acțiuni ale partenerei care nu sunt conforme cu imaginea fantezistă / nerealistă pe care abuzatorul și-a creat-o în minte despre cum trebuie să fie persoana iubită și despre cum trebuie să fie relația, începe calvarul și procesul de acaparare, manipulare și posedare a victimei. În acea clipă persoana iubită va deveni broasca abuzatorului… pe care acesta o va fierbe la foc mic, cu maximă minuțiozitate.

În sinea lui, abuzatorul crede că are dreptate. Fiecare acțiune a sa este perfect justificată de ideea de a avea cu persoana iubită relația perfectă pe care și-o imaginează. Relația perfectă este idealizată. Persoana iubită trebuie să se adapteze și să răspundă conform idealului său, altfel încep conflictele, manipulările, abuzurile și acțiunile de corectare și înrobire a victimei. Persoana iubită TREBUIE să fie așa cum își dorește el și va face tot ceea ce îi stă în putință pentru ca partenera să îi răspundă exact așa cum vrea el.

Sindromul broaștei fierte | Abuzatorul își va domina victima prin mecanismul recompensă și pedeapsă!

Pentru că broasca trebuie fiartă la foc mic și lent, în suc propriu, abuzatorul va alterna gesturile romantice inimaginabile, iubirea și afecțiunea pe care oricine și-o dorește, cu momentele în care persoana iubită va fi jignită, umilită, certată, limitată și pedepsită.

Astfel, abuzatorul va avea de la persoana iubită din ce în ce mai multe așteptări și exigențe, cerându-i sau impunându-i din ce în ce mai multe limite. Prin fiecare acțiune a sa, se asigură că devine indispensabil și de neînlocuit. Astfel, vom avea cele mai frumoase vacanțe, vom primi cele mai frumoase cadouri, vom auzi cele mai emoționante declarații de dragoste, vom fi atinse așa cum nimeni nu ne-a mai atins, vom trăi momente așa cum nu am mai trăit vreodată. Însă, după fiecare episod mirific, urmează unul de coșmar.

Abuzatorul își înrobește victima atât de tare încât, chiar dacă abuzul emoțional / psihic trece, treptat, la abuzul fizic, victima tot nu va pleca. Aceasta nu va pleca pentru că, odată instalat abuzul fizic, ea este obișnuită cu relația, a devenit dependentă de el și, ceea ce este mai rău, este deja izolată și îndepărtată de familie și prieteni. În plus, va considera că ea este de vină pentru corecțiile pe care abuzatorul i le aplică deoarece nu îl ascultă, nu îl respectă, nu îl apreciază și nu reușește să îl iubească așa cum și-ar dori și merită el. Vrea sau nu vrea, victima trebuie să depună orice efort pentru a-l mulțumi și pentru a-l face fericit. Asta e menirea victimei: divinizarea abuzatorului.

De ce ajungem să suferim de sindromul broaștei fierte?  De ce nu ne salvăm la timp?

Ajungem să suferim de sindromul broaștei fierte deoarece:

  • am învățat să ne adaptăm cu succes acestei relații;
  • am învățat să răspundem exact cum își dorește partenerul;
  • se creează o relație de codependență în care: tu nu poți renunța la mine și eu nu pot renunța la tine;
  • chiar dacă conștientizăm răul în care ne aflăm, în loc să fugim alegem să luptăm, să muncim și să ne consumăm toată energia pentru a schimba partenerul, pentru ca el să devină un om iubitor, normal și sănătos. Din victime, dorim să devenim salvatorii abuzatorilor noștri. Femeile suferă adesea de ceea ce se cheamă: sindromul mesianic.
  • cu cât stăm mai mult într-o relație, cu atât ne este mai greu să plecăm din ea;
  • cu cât investim mai mult într-o relație, cu atât ne este mai greu să renunțăm la ea;
  • îi găsim scuze și justificări pentru orice;
  • avem impresia că se poate și mai rău;
  • se instalează obișnuința care ne determină să ne supunem și să acceptăm felul în care suntem tratate;
  • am fost spălate pe creier să credem că nimeni nu o să ne mai iubească așa cum ne iubesc abuzatorii noștri;
  • ni s-a spus că nu suntem suficient de bune, așadar ajungem să credem că nu merităm mai mult decât avem;

Servit în doze mici, abuzul devine tolerabil în timp!

  • stima de sine a fost șubrezită;
  • ne este frică de singurătate;
  • niciodată nu este doar rău în relație, ci momentele grele sunt împletite cu experiențele magice;
  • sexul bun pe care îl facem îndrăgostește și înrobește;
  • am dezvoltat o rezistență psihică care ne determină să suportăm niveluri din ce în ce mai înalte de durere;
  • cu timpul devenim epuizate și neputința de a mai riposta ne acaparează;
  • devenim confunze și ne simțim adesea vinovate pentru ceea ce ni se întâmplă;
  • dezvoltăm o toleranță exagerată la umilințele îndurate;
  • ni se induce falsa impresie că se va schimba și se va corecta;
  • ajungem să ne adaptăm gândirea în loc să ne adaptăm comportamentul, luând măsurile necesare pentru a ne salva din relația toxică în care am intrat;
  • în loc să suferim constructiv și să alegem să ne salvăm, suferim distructiv și rămânem captive în relație;

Sindromul broaștei fierte | Ce au în comun victima și abuzatorul?

Abuzatorul nu este un zeu, așa cum am putea crede. Atât el, cât și victima sa, au în comun două lucruri extrem de importante: stima de sine precară / scăzută / lipsă și nevoia de a fi iubiți. Din cauza acestor două chestiuni, ei ajung să acționeze așa cum o fac: el înrobește – ea se supune, el o maltratează – ea vrea să îl salveze, el o deține – ea se sacrifică.

Sindromul broaștei fierte | De ce unii oamenii devin abuzatori?

Chiar dacă în acest articol am prezentat lucrurile de parcă am avea de-a face cu un diavol, în realitate acest gen de manipulare masivă poate fi efectuată atât conștient, cât și inconștient. Unii conștientizează și își asumă cum sunt, nedorind să facă nicio schimbare pentru a se vindeca. Alții nici măcar nu realizează că au o problemă psihică.

Abuzatori pot fi atât bărbații, cât și femeile. Am scris acest articol din perspectiva femeii pentru că mă adresez în special femeilor, iar caracterul abuziv este mai des întâlnit la bărbați decât la femei.

Abuzatorul crede că acțiunile sale sunt corecte și justificate. El este 100% convins că așa trebuie să fie o relație. Rareori realizează că greșește și atunci când o face, este incapabil să își controleze pornirile toxice și distructive. Creierul lui este atât de grav afectat încât asta este singura normalitate pe care el o cunoaște și o poate reproduce.

Abuzatorul poate suferi de una sau mai multe din următoarele tulburări mintale:

  • tulburări depresive;
  • tulburări de comportament;
  • tulburări psihotice;
  • tulburări anxioase;
  • tulburare de personalitate paranoidă;
  • tulburare de personalitate borderline;
  • tulburare de personalitate narcisică;
  • tulburare de personalitate dependentă;
  • tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă;
  • tulburare de personalitate histrionică;
  • sau altele.

Aceste afecțiuni mintale determină abuzatorul să se îndepărteze de tot ceea ce înseamnă normalitate, făcându-l să simtă și să acționeze așa cum un om perfect sănătos nu ar face-o niciodată.

Imagine de Couleur de la Pixabay!

– II – 

Accesează link-urile Sfaturi Motivaționale BuzăuDezvoltare Personală Buzău sau Consiliere Psihologică Buzău pentru mai multe articole interesante!

5 2 votes
Article Rating

Alătură-te grupului Vocea Creatoare

Dezvoltare personală Buzău

Vino la întâlnirile motivaționale și vei învăța să devii un om asumat, responsabil, determinat, puternic și fericit! Preia ACUM responsabilitatea pentru viața ta, sănătatea ta, succesul tău financiar, sentimentele și relațiile tale! Fă primul pas spre SCHIMBARE! Schimbarea începe cu TINE!

AFLĂ MAI MULT

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments