Durerea este un cancer care te omoară în timp! Ce vindecă durerea, de fapt?!

durerea este un cancer vindecabil

Durerea este un cancer care te omoară în ani de suferință! Ce vindecă durerea, de fapt?! Dacă ai suferit vreodată o intervenție chirurgicală, atunci știi cât de dureroase sunt operațiile, mai ales cele care taie adânc în carnea vie. Când te trezești din anestezie și te reîntâlnești cu realitatea ai senzația că ai greșit corpul, locul, pământul, momentul și minutul. Te trezești din vis și te întrebi „Doamne, tot aici sunt?! Tot viața asta o am?!”

Se întâmplă asta pentru că tot ce simți este durere. Te doare atât de adânc în interiorul ființei tale încât aproape ajungi să îți dorești să nu te fi născut. O lacrimă cade din colțul ochiului. Aceea este lacrima regretului și a neputenței. De ce? Pentru că te-ai întors din nou la acea realitate cumplită. Pentru că revii într-un trup disfuncțional care te menține captiv. Pentru că revii la o viață care a încetat de mult să te mai facă fericit. Pentru că te întorci într-o lume care îți este preponderent vitregă.

Dar respiri… inevitabil respiri și oricât te-ai împotrivi, respiri în continuare. Nu te poți împotrivi plămânilor. Fiecare respirație, deși necesară, e ca un cuțit pe care îl bagi în rana care abia a fost cusută. Dar n-ai încotro. Nu există cale de întoarcere. Nu există nicio portiță de ieșire. Trebuie să strângi din dinți. Trebuie să reziști.

Durerea este un cancer al minții!

Ceri morfină și lași lacrimile să curgă pe obraji. Vrei sau nu vrei, trebuie să trăiești. Vrei sau nu vrei, sufletul încă n-a capitulat și nu a depus armele. Încă are o poveste de spus. Încă se încăpățânează să îți poarte carnea prin lume. Sufletul este însetat de cunoaștere, iar această cunoaștere deplină se instalează doar trăind durerea. Sufletul este mașinăria care manevrează trupul sub un scop precis.

Asistenta se apropie de mâna ta. Bagă morfina în branulă. Tu strângi cearșafurile de sub tine cu putere. Durerea e mare, însă morfina ajunge direct în sânge. Efectul este aproape instant. Pumnii se descleștează, corpul se relaxează, durerea cedează, iar fața se decongestionează. Dacă ar fi așa tot timpul, corpul nu ți s-ar mai părea atât de nepotrivit ție, iar rana n-ar mai părea atât de adâncă.

Cicatricile de pe trup se văd cu ochiul liber. Ele sunt semnele traumelor… dar și a vindecării. Ele poartă poveștile celor mai grele încercări. Rănile de pe suflet nu sunt vizibile ochiului, iar ele aproape că nu se vindecă niciodată. Unele dintre ele sângerează încontinuu și nu se cicatrizează niciodată, căci nu există nicio operație care să închidă o astfel de rană și nicio morfină care să atenueze durerile provocate de traumele noastre. Antidepresivele nu vindecă și nu tratează, ele doar anesteziază creierul și-l păcălesc să creadă că durerea nu mai există. Însă ea se află acolo și e alimentată de traumă. Durerea este mai vie decât a fost vreodată. Durerea mocnește, crește și se extinde exact ca un cancer.

Durerea este un cancer alimentat de trauma de care ești atașat!

Durerea este genul acela de tumoare care nu te omoară din prima, dintr-o dată, ci treptat. În timp. În ani de zile de suferință. Tumoarea pleacă din capul pieptului, exact din plexul solar, apoi se ridică la cap, provocând migrene groaznice, pesimism, neîncredere, gânduri suicidale, regrete, tristeți nemărginite, apatie, frică, neputință și lene, apoi se extinde în tot corpul. Întâi omoară buna dispoziție, claritatea minții, înțelegerea și puterea de a iubi. Apoi nimicește iubirea și stima de sine.

Încet, încet, pe măsură ce fluxul durerii se extinde în corp, durerea începe să transforme ADN-ul, modifică organele și dă naștere bolilor cumplite. Așa apar bolile de piele, problemele cu dantura, albirea părului sau chelirea, orbirea, pierderea auzului, afecțiunile psihice, cancerele și maladiile. Așa apar afecțiunile dobândite.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Durerea devine o molimă care acaprează totul în jur. Iese din corp și atacă iubirea celorlalți provocând singurătate. Durerea creează conflicte și despărțiri. Creează accidente grave și situații limită. Creează vicii, fobii și manii. Creează răutate, invidie și violență. Toate acestea sunt posibile deoarece durerea modifică personalitatea și caracterul omului. Distruge relații, prietenii, familii și căsnicii.

Durerea distruge iubiri de o viață.

În astfel de situații nu există alinare care să poată veni din exterior. Soluțiile venite din exterior sunt temporare. Nu au caracter permanent. Durerea nu pleacă dacă o amesteci în așternuturile amantului. Durerea nu se vindecă dacă te încăpățânezi să rămâi legat de o anumită persoană din confort și comoditate. Durerea nu dispare dacă te căsătorești sau faci un copil. Durerea nu se atenuează dacă te îmbeți sau te droghezi. Acestea sunt doar anestezii de moment. Cât timp trauma nu este înțeleasă, acceptată, iertată și eliberată, durerea nu se dizolvă, iar situația nu poate fi depășită.

Și acum mă gândesc… Cum poți ierta o mamă care te-a părăsit? Cum poți ierta un tată abuziv? Cum îl poți ierta pe Dumnezeu care ți-a luat persoanele dragi ție? Cum poți ierta abandonul? Cum poți ierta umilințele suferite? Cum poți ierta un bărbat care te-a înșelat? Cum poți ierta un bărbat pentru care nu ești suficientă? Cum poți ierta un bărbat care te-a făcut să te simți ultima femeie de pe pământ? Cum poți ierta trădările suferite? Cum poți ierta bătaia, violul sau crima? Cum poți ierta moartea? Cum poți ierta nedreptatea? Cum îi poți ierta pe cei care ți-au făcut rău?

Dar mai ales, cum te poți ierta pe tine pentru răul pe care l-ai pricinuit altora și pentru răul pe care ți l-ai provocat și ți-l provoci în fiecare clipă a vieții tale?!

Durerea este un cancer vindecabil!

Răspunsul nu este simplu și necesită mult efort din partea ta, însă durerea se dizolvă prin iertare. Odată iertată cu adevărat cauza traumei, durerea se dizolvă. Iertarea se instalează prin exercițiu, prin voință și prin motivație. Și pentru fiecare dintre noi există o cale UNICĂ a iertării și o rețetă UNICĂ a iertării. Trebuie doar să ceri ajutor pentru a identifica drumul către iertare potrivit pentru tine.

Iertarea este sora bună a renunțării. Odată iertată cauza, sinele renunță la traumă, durerea se dizolvă, se instalează acceptarea și sinele se umple de pace și liniște.

P.S. Odată ce ai deschis ușa care te conduce spre iertare, pe pragul ei există o primă condiție și, probabil, cea mai importantă dintre toate: să nu te mai consideri o victimă!

– II – 

Accesează link-urile Sfaturi Motivaționale BuzăuDezvoltare Personală Buzău sau Consiliere Psihologică Buzău pentru mai multe articole interesante!

5 2 votes
Article Rating

Alătură-te grupului Vocea Creatoare

Dezvoltare personală Buzău

Vino la întâlnirile motivaționale și vei învăța să devii un om asumat, responsabil, determinat, puternic și fericit! Preia ACUM responsabilitatea pentru viața ta, sănătatea ta, succesul tău financiar, sentimentele și relațiile tale! Fă primul pas spre SCHIMBARE! Schimbarea începe cu TINE!

AFLĂ MAI MULT

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments