Adaptarea hedonică | De ce fericirea este de scurtă durată?!

adaptarea hedonica

Adaptarea hedonică este un mecanism prin care omul revine de fiecare dată la același nivel de fericire cu care era obișnuit, indiferent de natura evenimentelor care se petrec în viața lui. Așadar, nemulțumitului i se poate da oricât, la un moment dat va redeveni la starea lui naturală de a fi nemulțumit sau nefericit. Iar fericitului i se poate lua oricât, mai devreme sau mai târziu va găsi bucuria vieții chiar și în puținul care i-a mai rămas.

De ce toate acestea? Pentru că așa sunt oamenii construiți. Pentru că starea noastră naturală de fericire este dictată, în special, de moștenirea genetică, de setul de credințe pe care ni l-am format în primii ani de viață și de implicarea de care dăm dovadă în îmbunătățirea calității vieții noastre, factorul imprevizibil contribuind doar temporat la starea noastră de fericire sau de nefericire.

Hedonismul este un curent filosofic care susține înclinarea naturală a omului către plăcere și fericire și evitarea imperioasă a suferinței. Astfel, omul va recurge la orice mijloc necesar pentru a maximiza fericirea și a minimiza durerea. Omul va încerca pe întregul parcurs al vieții sale să evite durerea și să obțină plăcerea, iar adaptarea hedonică contribuie la acest țel suprem al omului.

Adaptarea hedonică contribuie la vindecarea noastră după un eveniment nefericit!

Adaptarea hedonică este un mecanism de apărare a sinelui prin care omul este salvat de la o suferință posibil perpetuă, instalată în urma unui eveniment tragic, nefast, problematic, etc. Așadar, nimeni nu va suferi vreodată toată viața sa. Orice suferință este temporară, oricât de mare a fost evenimentul dureros. Mai devreme sau mai târziu, după ce sunt împlinite, înțelese și acceptate toate etapele durerii, suferința se dizolvă și rămân amintirile. Chiar dacă amintirile sunt rememorate cu o strângere de inimă, cu un gol în stomac, cu jind sau dor, acestea nu mai sunt impregnate de o durere atroce. Rănile se vindecă, rămân doar cicatricile care ne șlefuiesc și ne formează.

În concluzie, persoanele care aleg să trăiască în durere, revoltă, chin și așa mai departe, cel mai probabil suferă de o afecțiune mentală, cum ar fi depresia. Nu este ceva normal sau natural ca omul să sufere încontinuu. Chiar dacă îți pierzi copilul, părintele, fratele, sora sau partenerul, omul deține toate resursele necesare pentru a se vindeca. Tocmai de aceea unii oameni înființează fundații de binefacere după ce își pierd copiii în urma unor maladii, iar alții aleg să își pună capăt zilelor. Chiar dacă pare cumplit, putem găsi un sâmbure de bine în orice eveniment fatidic. Pe fondul tragediei tale ai în față două opțiuni: să mergi înainte și să faci bine sau să te îmbolnăvești și să îți sfârșești viața. Dacă vrei, întotdeauna vei găsi un motiv pentru a trăi. Trebuie doar să vezi motivația care se află chiar în fața ta.

Binele este o alegere, la fel cum este și fericirea.

Totodată, adaptarea hedonică este și un mecanism prin care omul este salvat de la plafonare. Așadar, ca să nu rămânem la același nivel de trai, ca să nu avem același nivel al existenței, ca să lăsăm o dâră în urma noastră, ca să ne îndeplinim menirea pentru care ne-am născut, adaptarea hedonică ne determină să ne dorim întotdeauna mai mult și mai bine chiar dacă avem în posesia noastră numeroase bunuri, deținem un job stabil sau o afacere de succes, avem o familie sănătoasă și așa mai departe.

Cu toții ne stabilim obiective. Asta facem din copilărie și până în clipa morții. Când o să devin director general, gata, nu mai îmi trebuie nimic. Dacă îmi achit ratele la bancă și scap de creditul ipotecar, gata, mă liniștesc. Dacă reușesc să îmi cumpăr mașina cutare, gata, nu îmi mai trebuie nimic. Dacă scap de problema asta de sănătate, gata, mă potolesc și am mai multă grijă de mine. Ei bine, acestea sunt doar baliverne. Puțini sunt oamenii care se mulțumesc cu ceea ce au. Chiar dacă în această clipă au ceea ce și-au dorit cândva, în prezent și-au stabilit noi obiective sau, dacă nu au pus pe hârtie noi țeluri, în străfundul ființelor lor există niște dorințe ardente pe care abia așteaptă să le îndeplinească. Căci așa e omul, mereu va dori mai mult și mai bine.

Fericirea este de scurtă durată deoarece intervine adaptarea hedonică.

Deși ne căsătorim cu partenerul visurilor noastre, câștigăm la loto, stăm într-o vilă cu piscină sau învârtim banii cu lopata, întotdeauna se va găsi un lucru pe care să ni-l dorim și de care să credem noi că depinde fericirea noastră pe termen lung. În realitatea nu este altceva decât natura omului, aceea de a obține în viață plăcerea. Iar după ce am îndeplinit dorința de azi, ne punem alta mâine. În acest context, din cauza sau datorită adaptării hedonice, fericirea este întotdeauna de scurtă durată.

Dar partea minunată este că după ce ne-am adaptat fericirii actuale, nu devenim nefericiți. În timp, fericirea intensă se transformă în liniște sufletească, mulțumire, încântare, bucurie de a trăi, plăcere de a fi, stare de bine și armonie. Când simți toate aceste lucruri, te poți considera un om fericit chiar dacă nu îți explodează inima în piept. Am văzut prea multe filme romantice cu oameni care trăiesc tot într-o fericire și veselie… viața nu e așa. Haideți să fim recunoscători. Fericirea înseamnă sănătate, liniște, armonie, bucurie, recunoștință, confort, nicidecum sentimente amețitoare și halucinante… de cele mai multe ori iluzorii.

Fericirea depinde de natura noastră, de stilul de viață pe care îl cultivăm și de alegerile noastre centrate pe menținerea unui sine sănătos, corect, bucuros, armonios și liniștit!

Când este dăunător hedonismul?

Hedonismul este dăunător atunci când ne pierdem armonia și ne înstrăinăm de recunoștință. Când viața noastră se transformă într-o luptă epuizantă pentru fericire, acumulare de bunuri și plăcere, atunci adaptarea hedonică nu mai funcționează sănătos și suntem conduși de un hedonism dăunător. Astfel devenim avari, insațiabili și capabili să călcăm pe cadavre pentru bogăție, putere sau plăcere.

Din fericire, adaptarea hedonică demonstrează că nici măcar banii n-aduc fericirea. Așa că nu îi mai invidiați pe cei bogați, frumoși sau de succes. La un alt nivel, și ei au dorințele lor neîmplinite, lipsurile lor, motivele lor de tristețe.

Adaptarea hedonică nu ne menține pe loc, ci ne impulsionează să fim recunoscători pentru viața pe care o avem și ne determină să ne dezvoltăm astfel încât, cu fiecare zi care trece, să devenim o versiune a noastră mai bună și mai evoluată.

În concluzie, adaptarea hedonică este doar un instrument. De noi depinde ce facem cu acest instrument.

Folosim adaptarea hedonică pentru a cultiva recunoștința și o viață armonioasă?

Respingem adaptarea hedonică pentru a ne ucidem prin durere?

Sau folosim hedonismul pentru a ne justifica lăcomia pentru bunuri, plăcere și putere?

Tu ce fel de om ești?

 

Imagine de Pexels de la Pixabay.

S-ar putea să îți placă și: Disonanța cognitivă | Teoria care justifică greșelile și alegerile dăunătoare!  

5 1 vote
Article Rating

Alătură-te grupului Vocea Creatoare

Dezvoltare personală Buzău

Vino la întâlnirile motivaționale și vei învăța să devii un om asumat, responsabil, determinat, puternic și fericit! Preia ACUM responsabilitatea pentru viața ta, sănătatea ta, succesul tău financiar, sentimentele și relațiile tale! Fă primul pas spre SCHIMBARE! Schimbarea începe cu TINE!

AFLĂ MAI MULT

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments